Însuși numele lor spune o poveste pe care trebuie să o cunoști, să o afli de la localnici sau pur și simplu să o descoperi singur, pe parcurs, urcând munții sau descoperindu-le frumusețea.

Nu am planificat o călătorie în Munții Bucegi, deși îmi doream să-i văd de ceva timp. Pentru că așa o drumeție nu se planifică, se face.

De la peisaje de poveste, mistere nedeslușite încă, la legende dacice, izvoare și frumuseți fără asemănare în alte colțuri ale lumii, Masivul Bucegi vi se dezvăluie de fiecare dată diferit și de fiecare dată veți mai afla câte ceva. Nu vă povestesc ceea ce ați citit deja, ci vă arăt ce puteți face într-o singură zi în Bucegi.

Traseul meu a pornit din Bușteni, după un drum cu mașina până în Bușteni, de aproximativ 5 ore. Am ales să nu stau să aștept ore în șir la cozile de la telecabina din Bușteni, așa că am ales un traseu privat organizat cu ghid, care vă pune la dispoziție transport dus-întors și acces la unele dintre cele mai vizitate obiective turistice.

Am ales traseul Cota 1200 ,,BELVEDERE – Cota 1500 Șaua Dichiu – Cheile Zănoagei – Lacul Bolboci – Cheile Tătarului – Grota Urșilor – Urcare cu telecabina de la Peștera Ialomiței la Babele –  Peștera Ialomiței și retur. Drumeția durează între 5 și 7 ore dus-întors, așa că luați-vă la voi suficientă apă, mâncare și îmbrăcăminte adecvată pentru munte și pentru temperaturile din interiorul peșterii, care scad chiar și sub 10 grade Celsius.

Primele opriri au fost la Cota 1200, respectiv Cota 1500, pentru a admira peisajele de la Belvedere. 

De la 1200 și 1500 de metri altitudine veți admira întregul Masiv Bucegi. Sunt punctele cele mai înalte, în care aveți cea mai bună vizibilitate atât pentru munți, cât și pentru orașele de pe Valea Prahovei.

A doua oprire a fost pentru a admira Cheile Zănoagei, de la drumul principal. Situate in Masivul Bucegi, pe Valea Ialomiței, în raza localității Moroeni, Cheile Zănoagei fac parte din Rezervația naturală Zănoaga.  Mai poartă denumirea de Rezervația a III-a a Bucegilor și se întind pe o distanță de aproape 1 kilometru.

Chiar la intrarea în Cheile Zănoagei, în vecinătatea Lacului Bolboci, vă puteți caza în Campingul Zănoaga, care vă pune la dispoziție 14 căsuțe, sunteți bineveniți însă și cu rulota sau cu cortul. Locurile de campare au acces la grupuri sanitare și posibilitatea de racordare la rețeaua de energie electrică.

Tot la intrarea în Cheile Zănoagei aveți la dispoziție și un traseu dacă vreți să ajungeți în Chei prin munți. Peisajele sunt deosebite.  Traseul pornește din partea stângă a Campingului Zănoaga, fiind marcat cu cruce albastră și este recomandat tuturor pasionaților de drumetii, de la începători până la avansați.

Indicatoarele vă arată o oră și 30 de minute la urcare, pentru cei neobișnuiți cu efortul traseul durează aproximativ 4-5 ore dus întors. Traseul este de preferat să-l parcurgeți pe timp de zi, zona fiind frecventată de urși.

Drumul a continuat spre Lacul Bolboci și cabana cu același nume. Lacul Bolboci este situat în aria geografică protejată a Parcului Natural Bucegi, la doar 8 kilometri de Sinaia și în jur de 10 kilometri de Peștera Ialomiței,  fiind format pe cursul râului Ialomița. Deși este un lac artificial, implicarea antropică nu a adus nici cea mai mica daună acestui mic colț de rai.

Atât cabana, cât și lacul de aici reprezintă un punct de plecare spre celelalte atracții turistice din Munții Bucegi. Cabana Bolboci se află pe malul lacului și a fost construită în 1928. Dacă vă cazați aici veți avea parte de multă liniște, cabana fiind înconjurată de peisaje pitorești, dominate de masive muntoase. Barajul este situat la cea mai mare altitudine din țară, 1438 metri.

De la Lacul Bolboci ne-am continuat drumul și în nici 15 minute am ajuns la Cheile Tătarului. Drumul are o frumusețe aparte, stâncile imense situate de o parte și de alta a șoselei ni se dezvăluie în toată splendoarea, iar drumul pare că a fost spart de stânci și de râul Ialomița.

Tunelul Grota Urșilor este în prezent abandonat și reprezintă un simplu loc ce stârnește interesul turiștilor. În interiorul tunelului se găsesc și astăzi stâlpii de susținere ce au fost folositi pentru săpare. În trecut s-a dorit folosirea acestui tunel în proiectul hidroenergetic al Barajului Bolboci, însă s-a renunțat la această idee.

Misterele Munților Bucegi ni se dezvăluie în stîncile situate de o parte și de alta a șoselei. Deslușitorii paranormalului cred că toate chipurile de oameni săpate în stanci privesc cu ochii larg deschiși peste țara dacilor, asemenea Sfinxului din Bucegi. Printre neamurile străine care au venit în Bucegi sunt și tătarii, de unde vine și numele de Cheile Tătarului, iar această zonă ar fi luat chipul lor. Legenda spune că tătarii au plecat în grabă din munți și şi-au pierdut cheile comorilor adunate în istoria lor de prădători. Privind stâncile, din loc în loc puteți observa diverse chipuri.

La 20 de minute de mers cu mașina de Cheile Tătarului, ajungeți la Telecabina Peștera. Tariful dus-întors este de 40 de Lei de persoană. Și aici veți avea destul de mult de așteptat până la urcare, mai ales dacă alegeți drumeția în weekend, însă merită tot efortul o dată ce ajungeți la Babele.

Babele sunt formațiuni stâncoase situate în apropiere de vârful Baba Mare (2292 m), situat în masivul Bucegi din Carpații Meridionali. Cabana Babele este situată sub vârful cu același nume și este punctul de plecare central în drumețiile din munții Bucegi.

Ciupercile de piatră numite „Babele” sunt situate chiar în fața cabanei. Alături de Sfinx, care este situat în imediata apropiere, explică afluența turiștilor la cabana Babele.

Babele mai sunt numite și „Altarele ciclopice din Caraiman”, fiind închinate Pământului și Cerului, Soarelui și Lunii, ca și lui Marte, zeu al războiului și al agriculturii.

Despre apariția lor s-au format numeroase legende și teorii. Unii cercetători apreciază că agenții modelatori au fost apa și vântul cu sprijinul înghețului și dezghețului. Se are în vedere și alternanța rocilor, gresii și calcare de pe platou. Până în prezent, nu există vreo dovadă care să explice acest fenomen.

Situat la 10 minute de cabana Babele, Sfinxul din Bucegi a fost fotografiat pentru prima dată prin anul 1900, dar din față, nu din profil, așa cum apare în imaginile “uzuale”. El a fost denumit astfel începînd din anul 1936. Imaginea de sfinx a apărut în momentul în care stânca, înaltă de 8 metri, cu o lățime de 12 metri, a fost privită dintr-un anumit unghi, având drept reper o axă ce pornește de la el către Baba Vântoaselor, cum i se spune unei stânci din apropiere.

Stânca cu înfățișare de om privește spre echinocțiu. Megalitul capătă conturul cel mai limpede în 21 noiembrie, la apusul soarelui.

Referitor la Sfinxul nostru, geograful şi istoricul Strabon (63 î.Ch. – 19 d.Ch.) vorbea despre muntele Kogaion: „Tot aşa şi acest munte a fost recunoscut drept sacru și astfel îl numeau geţii; numele lui, Kogaion, era asemănător cu numele râului care curgea alături”. Kogaion înseamnă „Capul Magnificului”, aceasta fiind şi denumirea getică a Bucegilor, unde se află marele cap sculptat, cunoscut sub numele de „Sfinxul Românesc”.

După ce coborâți cu telecabina de la Cabana Babele, Peștera Ialomiței se află la mai puțin de 10 minute de mers cu mașina. Drumul până la intrarea în Peșteră mai durează aproximativ 15 minute de mers pe jos, printre peisaje stâncoase și imagini de poveste.

Peştera Ialomiţei este situată în localitatea Moroeni, judeţul Dâmboviţa, pe versantul drept al Cheilor Ialomiţei, la o altitudine de 1.660 m, scobită în calcarele jurasice ale Muntelui Bătrâna. Numele acesteia vine de la râul Ialomiţa, care izvorăşte la 10 kilometri distanţă din circul glaciar numit Obârşia Ialomiţei, situată sub Vârful Găvanele (2.479 m), aflat la 600 m de Vârful Omu şi la o distanţă mai mică de Vârful Ocolit, numit şi Bucura Dumbravă.

Încărcătura deosebită a acestor locuri i-a atras de-a lungul timpului atât pe daci, cât şi pe primii creştini, călugării, care se aflau în căutarea însingurării şi a unui loc de rugăciune departe de zgomotul lumii. Se spune că în Peştera Ialomiţei a poposit şi Apostolul Andrei, unul dintre cei doisprezece apostoli ai lui Iisus Hristos, cel trimis să încreştineze România.

În interior traversezi mai multe grote şi caverne cu diverse denumiri care îţi prezintă istoria peşterii şi cum a luat naştere. La descoperirea ei s-au găsit numeroase oseminte, în urmă cu 2000-2500 ani aici fiind ultimele ascunzători ale urşilor cavernelor.

Peştera Ialomiţei a fost ultimul punct de oprire de pe traseu. Eu sper că te-am convins să alegi măcar o dată o astfel de drumeţie în Munţii Bucegi. De fiecare dată poţi vedea ceva diferit şi poţi alege alt traseu.

Misterele Munţilor Bucegi, peisajele de poveste, stâncile care creează imagini spectaculoase, liniştea naturii şi ospitalitatea oamenilor te vor face să te reîntorci pentru a descoperi alte şi alte poveşti.

Te invit să fii un Călător de Poveste pentru o zi în Masivul Bucegi! 🙂