Începuturi – Despre șansa destinului

Dacă m-ați lăsa să găsesc doar câteva cuvinte care să-l descrie pe regizorul Tedy Necula, nu cred că aș reuși să vă ofer câteva definiții pe scurt, care să reprezinte atât de bine o personalitate complexă și un artist complet.

Dacă v-a inspirat vreodată povestea unui om, dacă ați crezut vreodată că viața voastră este grea și complicată, că destinul v-a refuzat șanse sau v-a doborât de atâtea ori și voi nu ați reușit, înseamnă că nu l-ați cunoscut pe Tedy. Eu sper ca povestea lui să vă inspire cât mai mult să credeți în voi.

Despre Tedy poți afla multe lucruri dacă dai un simplu search pe Google, dar nu despre asta vreau să vă vorbesc, ci despre puterea exemplului și dorința de a reuși în viață, despre a fi excepția de la regulă, atunci când toți îți spun: nu se poate sau tu nu poți.

Foto: Călător de Poveste, 2018

A fost diagnosticat în copilărie cu tetrapareză și a avut mai mereu în jurul său oameni care îl încadrau pe un post care nu necesita mobilitate în muncă, tocmai datorită handicapului său. De la vârsta adolescenței și până în prezent Tedy a evoluat, a luptat, a crescut cu dorința de a-și împlini un vis pe care l-a descoperit pe parcurs sau, mai bine spus, visul l-a descoperit pe el. Acest parcurs nu a fost deloc ușor, iar drumul nu a fost nicidecum presărat cu aur.

Șansă sau destin?

Un rol în filmul lui Radu Gabrea, pe vremea când era doar un copil, avea să-i deschidă calea către pasiunea pe care și-o va descoperi mai târziu.

Primele experiențe 

Călător de Poveste: Aveai doar 12 ani când ai jucat în filmul Norro, al lui Radu Gabrea. Crezi că acesta a fost momentul când ai simțit că ți se deschide cu adevărat drumul pe care trebuie să-l urmezi? Cel pe care de fapt, mergi astăzi.

Tedy Necula: Da, mi-am dat seama mai târziu. Atunci era o experiență frumoasă… că vine un regizor și mă alege dintr-o poză: a zis “pe ăsta vreau să-l cunosc.” Mi-a găsit o poză la o organizație prin care eu mergeam în tabere. Era vacanță, nu erau copii, i-a arătat lui Gabrea un album și a spus că vrea să mă cunoască. Atunci mă întreba lumea: și acum vrei să te faci actor?! Aveam credința asta că, îmi trebuie o muncă la birou, că apucasem să fac webdesign… lucram cu Unicef și cu tot felul de ONG-uri pe la 12, 13 ani. Peste câțiva ani m-am gândit să încerc partea asta, mă atrăgea tehnica de a face un video, un film.

Tedy Necula. Foto: arhivă personală, 2012.

Călător de Poveste: Îți amintești cum ai ajuns la primele cadre? Cum ai realizat saltul de la a juca într-un film la a filma?

Tedy Necula – Da, îmi amintesc. Aveam un webcam. Primul montaj și prima filmare pe care am făcut-o erau ce vedea webcam-ul de la mine de pe geam – parcarea, blocul de vis a vis, încercam să experimentez niște cadre și partea asta de montaj. Primele două clipuri, chiar trei… primele 3 clipuri au fost făcute cu webcam-ul. Al treilea a fost o reclamă, am filmat un ou. Contextul era o campanie socială neexpusă pozitiv, la care am vrut să dau o variantă pozitivă. A doua zi Dana Deac într-un context din ăsta m-a întrebat: poți să filmezi profi? Am sunat la studioul care era partener și așa am ajuns să fac prima reclamă și să intru în business la 16 ani. Acum 13 ani.

Călător de Poveste: Practic acea reclamă ți-a și deschis calea către alte colaborări.

Tedy Necula: Da, păi atunci m-am prins cam ce căutam în zona asta de video, atunci nu prea știam de zona asta inspirațională, știam de pozitiv. Era perioada aia în care se făceau reclame negative, morți pe șosele. Vrând să schimbe în bine o cauză, ei arătau negativ. Și eu încercam oarecum să am abordarea asta. M-ai întrebat mai devreme ce m-a inspirat prima oară. Prima oară m-a inspirat reclama aia la Salvați Copiii cu – Ți-am pregătit un pat la noi în celulă. Aia a fost pentru mine wow. Am văzut-o super pozitivă, deși lumea a luat-o ca nefiind neapărat, dar era un suflu absolut nou în zona de comunicare socială în România cel puțin și plecând de la ea, aia m-a motivat să livrez astfel de lucruri și să văd că am piață, pentru că ce să vezi?! Restul era spus într-un mod negativ.

Foto: Călător de Poveste

Călător de Poveste: Într-un interviu din 2014 pentru un cotidian național spuneai că: „Am făcut liceul la Ion Creangă, la profilul mate-info. Era o clasă care derula şi proiecte europene. Unul dintre ele era despre imagine ca formă de comunicare şi noi trebuia să facem un film. M-a atras foarte mult treaba asta. De fapt, ce m-a atras mai mult era faptul că puteam să pun oameni împreună, să atrag în jurul meu oameni. Adică să creezi o echipă, să încropeşti un grup cu care să creezi. Este vorba de a le induce şi lor starea ta, drumul pe care vrei să-l faci împreună.” Pornind de la descrierea ta, vreau să-mi spui care este cea mai puternică motivație când spui că vrei să aduci oameni împreună?

Tedy Necula: Am văzut ce se întâmplă într-o echipă, poate și pentru că vin dintr-un background din ăsta – înainte de liceu în ONG-uri și atunci… ceea ce face echipa este o cauză comună. Mi-am dat seama că toate cauzele și proiectele video la care am lucrat aveau chestia asta de scop comun sau de țintă comună, fie că e o cauză socială, fie că e o cauză publică. Cam în toate am căutat acest împreună, chiar când vorbeam de un personaj singular sau de o cauză singulară cum ar fi femeile gravide de exemplu sau orice altceva. De fapt ești împreună cu alții în lume și cred în chestia asta, de a construi împreună.

Foto: Călător de Poveste, 2018

Filmele inspiraționale – Poveștile de viață din spatele brandurilor 

“Oamenii au nevoie de inspirație și atunci se inspiră unii de la alții ca să ajungă să se inspire și din oglinda lor cândva.” (Tedy Necula)

Călător de Poveste: Majoritatea spoturilor publicitare, filmelor realizate și produse de tine, merg pe ideea de iubire, dăruire, credință, optimism. Trăim totuși vremuri tulburi, în care oamenii nu mai au ideea asta de “împreună”. Ce crezi că trebuie să le spunem în permanență oamenilor, să avem ideea asta de leadership și de echipă, de a fi împreună?

Tedy Necula: Nu știu, pentru că e ceva ce vine de la proiect la proiect – o propoziție, o frază, o idee aplicabilă… nu cred în mesaje unice. Mulți mă întrebați care e mesajul meu. Nu am un specific, poate faptul că oamenii au nevoie de inspirație și atunci se inspiră unii de la alții ca să ajungă să se inspire și din oglinda lor cândva. Nu am un leitmotiv, dar cred foarte tare că … mai ales în apele astea tulburi trebuie să înoți. Cum se vede, facem asta.

Tedy Necula; Foto: Arhiva personală, 2017

Călător de Poveste: Îți mai spun eu una dintre ideile tale de la TEDx Constanța – ai vorbit despre ritmul și bătăile inimii. Ai spus că lucrurile ne vin în viață mai bune, mai proaste, mai fericite sau nu. E normal să fie așa, intensitatea trebuie să fie oricât de sus: “Iubesc intensitatea la oameni, în tot ceea ce fac. Intensitatea te face să trăiești într-un ritm bun, să fii relaxat și contează în tot, în viața de zi cu zi. Când îți dai voie să fii intens ești natural, gândești intens, nu mai răspunzi la email-uri și telefoane printr-o frigiditate verbală așa cum îți vine.” Vorbim despre a trăi intens și a aduce oamenii împreună trăind intens. Crezi că putem face asta în 2018?

Călător de Poveste: Ești autorul a zeci de spoturi pentru organizaţii neguvernamentale şi scurt metraje motivaţionale, treptat ai făcut din asta o meserie. Spune-mi dacă în afară de regie pentru aceste spoturi, ai fost vreodată și voluntar pentru un ONG sau pentru o asociație.

Tedy Necula: Da, dar asta mai nou, mai încoace. În primele producții am refuzat să fiu voluntar pentru că am spus-o mereu și le-am spus-o și lor – și socialul este un business, vinzi o cauză ca să poți să atragi banii sau ce ai nevoie. Ca să vinzi, trebuie să investești.

Călător de Poveste: Crezi că e o rușine să cerem bani prin ONG-uri în ziua de azi?

Tedy Necula: Eu nu simt asta, eu simt că multe ONG-uri nu știu ce înseamnă să ai un ONG și se referă la o formă de cerșeală, când ele nu știu că au de fapt, un start-up social sau dacă nu un start-up, chiar un business. Nu mi-e ciudat să mă duc cu povestea ONG-urilor în zona de business. Am trăit și crescut în ONG-uri. Taică-miu a fost unul din membrii fondatori de la Asociația de Sprijin a Copilului cu Handicap Fizic în 1992. Am avut tabere foarte mișto, eram cu alți copii, dar in the end era o asociație de părinți care a rămas asociație de părinți. Între timp, copiii au crescut. Aia tot asociație de părinți a rămas. Vezi adulți, colegi de-ai mei care încă sunt acolo jucându-se cu desene pe asfalt, pentru că nu au dat update la un soi de abordare și foarte multe ONG-uri ca ăsta nu au trecut la nivelul de după 2000, când alta este abordarea. Oamenii cred că au început să aiba încredere în ONG-uri, pentru că au început să marketeze, să spună o poveste, să facă proiecte vizibile și de impact.

Ce s-a schimbat – educația și abordarea. S-au deschis foarte multe granturi care te instigă, te îmbie să creezi proiecte de succes și să aplici în piață ceva valoros. Este un cross-over dacă vrei și din partea ONG-urilor de pe piață și din partea pieței care investește în ONG-uri. Contează CSR-ul, asta cred că s-a înnoit: noțiunea de CSR care la începutul anilor 1990 nu era.

Tedy Necula. Foto: arhiva personala, 2016.

Călător de Poveste: Ai afirmat la un moment dat că reacţia celor din jur ţine foarte mult şi de atitudinea fiecăruia. „Probabil că acesta a fost drumul ca să ajung la inspiraţie şi la a înţelege ce înseamnă inspiraţia pentru ceilalţi. Dar faptul că văd lucrurile altfel, ăsta este un miraj al multora şi asta o spun şi în speech-urile mele inspiraţionale. Şi eu beau, şi eu vreau să mă distrez, şi pot să fac aceleaşi tâmpenii, chiar şi mai rău. Nu trebuie să iei un om cu totul, ia ce-ţi place de la fiecare. Până la urmă prezentarea imaginii mele a fost şi o chestie de marketing. De făcut bine, nu mă mai fac“.

Acestea sunt cuvintele tale. Dacă ar fi să fac un pod între marketing și poveștile de CSR, într-adevar poveștile de CSR din interiorul unor ONG-uri vând. Ce crezi tu că ar trebui schimbat la mentalitatea oamenilor pentru că tot vorbim de atitudine și de modul în care noi ne raportăm la ceilalți, nu cum ceilalți se raportează la noi, pentru a schimba cu adevărat ceva atât în campaniile de CSR, prin filme, cât și prin ceea ce vând acele filme, pentru că oamenii ăștia încearcă printr-un film inspirațional să vândă o campanie.

Tedy Necula: În zona asta de ONG-uri mi-am luat pe o perioadă de 10 ani ce am avut nevoie, am învățat acolo și m-am întors apoi către branding, care vinde același lucru – povești. Toate filmele pe care le-am făcut și pentru Fan Curier și pentru KPMG arată partea de CSR din brand. Nu înseamnă că arăți neapărat cum investești într-un ONG, ci în ce crede brandul tău din perspectivă umană. Poveștile emoționale îți arată brandul în starea lui de spirit umană.

Tedy Necula: Da, pentru că și-au dat seama că e natural. Obișnuiți fiind cu o comunicare corporate, nu sunt obișnuiți cu feeling-ul.

Călător de Poveste: Pe mine personal m-a impresionat campania „Te Iubesc, Mami” și vreau să-mi spui dacă clipul a fost într-adevăr realizat cu părinți care au adoptat un copil. Cât de greu a fost să-i pui pe cei mici să vorbească în acel clip, cu părinții lor adoptivi?

Tedy Necula: A fost un proiect special, în primul rând am petrecut mult timp cu Simona de la Ador Copiii. Majoritatea textelor pe care le auzi în clip sunt venite de la copii, într-o formă sau alta. Am aflat niște chestii wow, am aflat că acești copii se simt aruncati peste bord de atatea ori. (…) Toate lucrurile astea m-au ajutat să construiesc acele texte, care am vrut să fie foarte directe. Dacă te uiți la majoritatea campaniilor mele sociale, ele încep cumva comercial, te fac să nu te prinzi la început.

Călător de Poveste: Nu se poate să nu-ți pun întrebarea asta, pentru că povestea ta este o lecție de viață pentru noi. Te-ai regăsit măcar puțin în povestea acelor copii, tu fiind de felul tău un copil care a crescut fără mamă?

Tedy Necula: Am crescut fără mamă doar 1 an. M-am regăsit din altă perspectivă. Și mi-am dat seama de ce mi-a plăcut foarte tare acest proiect cu copiii, dar și proiectul cu oul – faptul că eu am avut o șansă. Dacă eu nu aveam niște părinți tari, aveam șansa să fiu un copil abandonat. Doctorul i-a pus pe ai mei să renunțe la mine când aveam 8 luni și s-a descoperit că am un handicap.

Călător de Poveste: Ești excepția de la regula care spune că „nu se poate” și ne-ai demonstrat tuturor asta. Crezi în minuni?

Tedy Necula: Da, cred în minuni. Am simțit bucățele de minuni pe pielea mea și poate și parcursul acesta al meu este o minune. Depinde cum definești minunea. Ea poate avea și o componentă de noroc, de context, nu știi neapărat din ce parte îți vine.

Călător de Poveste: Care dintre campaniile pentru care ai lucrat te-a impresionat cel mai mult și ți-a rămas aproape de suflet?

Tedy Necula: Nu am una singură. Pe partea de branding și companii am găsit atât de multe povești interesante… De exemplu a trebuit să fac anul trecut o campanie pentru un test de screening al sarcinii. Trebuie să te pui în mintea unei femei gravide și vezi cum îi dai încredere.

În speech-urile mele împărtășesc mult din campaniile mele, din filmele pe care le văd, pentru că fiecare a adus un heart-beat în plus, a adus o învățătură în plus, o idee, o viziune.

Am dezbrăcat oamenii de HR de ceea ce sunt obișnuiți în mod normal și cred că fiecare interacțiune de genul ăsta aduce ceva nou, nu este una singură, ci este un cumul. Mi-a plăcut atât de mult conceptul de endorsement și m-au înjurat mulți alții de la alte organizații… este o campanie foarte bine spusă. Nu am făcut voluntariat, ci a fost ca o universitate alternativă, ținând training-uri inspiraționale, campanii în programele lor de educație. Avem o prietenie de 10 ani aproape.

Filmul și video sunt două lucruri care costă și nu le pot face de unul singur, adică… Susțin la început cum pot, în schimb știu că investiția în așa ceva merită, adică îi pot pune în legatură pe unii oameni cu niște business-uri care pot să sustină așa ceva. Atunci partea asta de consultanță dacă vrei, le aduce bugetul pe care să mi-l poată da ca să creez.

Călător de Poveste: Dă-mi câteva nume de branduri care vor colabora cu tine și în anii următori.

Tedy Necula: Banca Transilvania, Fan Curier, mai sunt alte companii la nivel local din Iași, Arcadis.

Călător de Poveste: Poți să ne dezvălui câteva campanii care vor fi în pregătire în 2019 sau care sunt în pregătire deja?

Tedy Necula: Nu există. Eu acum lucrez la lansarea filmului „Coborâm la Prima” împreună cu toți partenerii. Este primul film inspirațional românesc, reprezintă debutul meu în lungmetrajul de ficțiune. Mi l-am dorit de vreo 7 ani. În rest este o campanie în derulare cu Fan Curier și Decât o Revistă, pentru care mai filmăm până la finele anului, dar în rest le stabilim destul de din scurt.

COBORÂM LA PRIMA – Primul film inspirațional românesc 

Călător de Poveste: „Coborâm la Prima” este debutul tău în lungmetraj. Vreau să ne dezvălui surpriza: când o să fie lansarea și la ce să ne așteptăm? Mulți îl așteaptă cu sufletul la gură, mai ales că e produs integral și regizat de tine. Ai un cuplu de actori pe care i-ai convins să joace împreună după foarte mulți ani. Cum ți-a venit ideea? COLECTIV încă ne marchează.

Tedy Necula: Ideea mi-a venit când mergeam cu metroul în liceu și îmi doream să fac eye contact cu oamenii. Suntem cumva străini, până când ceva ne pune împreună. Trebuie să înțelegem că e un contact intens, dar cumva am simțit că oamenii își feresc privirea unii de alții pentru că se tem că nu au ce să spună. În facultate am dus ideea asta la nivel de scurtmetraj, am regizat un experiment în care unul intră într-un vagon de metrou încercând să facă eye contact și toată lumea se ferește, până când o tipă îi face jocul și se uită ochi în ochi, după care tot vagonul se uită la ei doi ca la niște ciudați. Asta se întâmpla prin 2011 – 2012. Apoi m-am gândit: ce-ar fi să fac din asta un lungmetraj, pentru că am simțit că este o poveste care reprezintă viziunile mele și ce aș vrea să spun măcar prin primul film lung pe care îl fac.

Foto: https://www.facebook.com/pg/coboramlaprima

Călător de Poveste: Cum au fost scenele cu ei? A fost greu? A fost ușor?

Tedy Necula: Scenariul este foarte bine scris de scenarista cu care am lucrat și nu a fost nimic complicat. Sunt actori de talie, a trebuit doar să le arăt direcția în care vreau să merg sau micile modificări pe care eu vreau să le fac. De altfel, toată distribuția: Bebe Cotimanis, Emilian Oprea, Victoria Cociaș – lângă care iar, a fost o emoție la fel de mare… Victoria Cociaș a fost maică-mea în „Norro”, soția lui Radu Gabrea. Eu mereu am simțit-o a treia mamă. Am vrut foarte mult să o iau să joace în film.

Călător de Poveste: Unde vedem filmul și când va fi lansarea?

Tedy Necula: 30 octombrie, ca să coincidă cu ziua poveștii, o zi după Colectiv. Avem distribuție națională, 30 de orașe, cel mai bine intrați pe Cinemagia. În plus de asta, avem un parteneriat cu Kaufland prin care aducem filmul în câte 2 licee din fiecare oraș. Avem discuții pe baza lui cu elevii.

Foto: Călător de Poveste

Călător de Poveste: Se spune că viața noastră este o călătorie în care alegem să dăruim tot ce avem mai bun și să dăm mai departe. Tot despre călătorie și dăruire vorbește și spotul realizat de tine – CADOUL. Viața fiecăruia dintre noi este un cadou pe care trebuie să-l prețuim. Majoritatea filmelor tale inspiră să iubești, să dăruiești, oricât de greu ți-ar fi. Spune-mi ce reprezintă pentru tine CĂLĂTORIA în viața ta?

Călător de Poveste: Mulți spun că ceea ce contează este călătoria, nu neapărat destinația pe care o avem. Cum ți s-a părut călătoria ta până în prezent și ce crezi că îți va aduce călătoria următorilor ani? Ce îți dorești tu să-ți aducă?

Tedy Necula: Dacă nu aș crede ce ți-am spus mai devreme, nu aș putea să țin speech-urile pe care le țin. Cumva ele sunt inspirate din parcursul meu personal, combinat cu cel profesional. Mai sunt și suișuri, și coborâșuri, și pierderi…

Planuri de viitor 

Călător de Poveste: Ce planuri ai pentru 2019 în materie de film și ce alte proiecte?

Tedy Necula: Lansez un proiect nou de film, bazat pe povestea lui George Baltă, rubgystul. Dezvolt business-ul pe care îl am – campanii de video-uri inspiraționale pentru branduri, încerc să-l extind și în afară. Lucrez momentan la  propria mea carte de vizită – www.tedynecula.com. În al doilea rând, vreau să țin speech-uri și în afară, și în SUA, pentru că e o piață bună și vreau să ajung și în zona aceea. Scopul meu întotdeauna este să fac toate acestea relaxat, să am mai mult timp liber și să fac și alte lucruri.

Tedy Necula: Îmi plac interacțiunile intense pe care le am atunci când se arată, degustările de vinuri, să gătesc, îmi plac localurile bune, împărțite cum trebuie și cititul. Să știi că asta cu cititul mi-a venit târziu. Autoeducarea prin citit nu am avut-o până acum câțiva ani, pentru că mi-a plăcut mai mult să experimentez, să practic. În ultimul timp am ajuns să am cărți pe noptieră și să acord timp pentru citit. E o etapă care-mi place.

Călător de Poveste: 3 cărți motivaționale care pe tine te-au marcat sau 3 autori.

Tedy Necula: O carte pe care chiar am simțit-o motivațională este o carte a unui doctor japonez specializat în endoscopie, care îți explică că longevitatea noastră stă în intestin. Mi s-a părut fascinant. Mi-a arătat din expertiza lui de o viață, cum ar fi bine să trăiesc. Restul sunt abordări ale fiecăruia, mentale sau spirituale pe care le împărtășim. Spre exemplu a fost o adevărată nebunie cu „Puterea prezentului” a lui Eckhart Tolle, dar eu nu simțeam acea carte în acel moment. L-am citit mai târziu, când a venit timpul lui.

Călător de Poveste: Pentru că a apărut o adevărată industrie a motivației prin workshopuri și seminarii de leadership, au apărut foarte multe cărți pe piață… toate acestea consideri că ne vând iluzii sau că stă în puterea fiecăruia dintre noi să reușească și să se motiveze în permanență, nu neapărat printr-o carte, cât printr-o gândire pozitivă și lucruri bune?!

Tedy Necula: Nu ești roboțel. Eu personal nu mă motivez prin gânduri pozitive. Mă motivez în contexte bune, întâmplări și interacțiuni care îmi aduc bucurie, fericire, asta e ce mă motivează. Nu pot să mă programez mental, însă nu cred că ne vând gogoși. Cred că ne vând abordările fiecăruia, împachetate mai frigid sau nu sau pe gustul unui public sau altuia. I-au învățat pe americani să mănânce într-un anumit fel mesajele acelea, cred că ține de fiecare dintre noi și de etapa noastră dacă percepem sau nu ceea ce un emițător vrea să dea. De-asta știu că m-am ferit o bună parte din timp, să citesc. Mai ales cărțile astea motivaționale, pentru că am vrut să știu că atunci când exprim ceva, exprim din atât cât am trăit, din experiențele mele fără să am statutul de guru sau să fiu văzut ca model.

Tedy Necula, TEDx 2017. Foto: arhiva personala

Călător de Poveste: Unde te vedem în calitate de speaker spre sfârșitul anului 2018, dar și anul viitor?

Tedy Necula: Am câteva evenimente personale pe care încep să le creez împreună cu Mario, altfel cred că partea asta cu public speaking-ul este o formă de lăutărie modernă, pentru că există anumite perioade în care oamenii te cheamă, îți dau banul și le vorbești. Luna decembrie este luna în care în companii am în general 4 speech-uri apoi gata. Urmează Pastele. Nu am nimic programat. Un eveniment viitor este Caravana Filmului și probabil că, mă vedeți vorbind la premierele lui.

Calator de Poveste: Ce altceva mai pregătești?

Tedy Necula: Un podcast, pentru că lumea ascultă din ce în ce mai mult, nu prea mai există atât de mult timp și atunci oamenii stau cu casca în ureche, deconectați de ceilalți. O parte din podcast va fi pe zona de inspirație și o parte pe zona de business inspirațional și inspirație în business – cum să faci ca brandul tău să inspire. Îl voi lansa în septembrie. Mă duc pe 20 septembrie în Seattle și cred că va fi un content bun în limba engleză pentru o astfel de piață.

Prin întreg parcursul său personal și profesional, îl regăsesc pe Tedy Necula într-o călătorie de poveste în care “Nu se Poate” devine o lecție de viață și dezvoltare personală pentru noi toți. Ei sunt oamenii de poveste care fac poveștile să meargă mai departe, pentru că… dacă ei nu ar exista, nu ar exista nici povești.

Foto: Călător de Poveste

Tedy Necula este genul de regizor care simte și trăiește la intensitate maximă fiecare context pe care îl întâlnește, îți strânge mâna la final și apoi rămâi mut.

Dacă v-a plăcut povestea lui Tedy, dacă vă inspiră filmele pe care Tedy le regizează, dacă măcar o secundă v-a apărut o lacrimă în colțul ochiului, înseamnă că Tedy a reușit să vă transmită prin filmele lui, ceea ce mi-a transmis și mie: multe sentimente, dragoste de oameni, pasiune pentru ceea ce face și o imensă dorință de a schimba mentalități și de a ne arăta că heart-beat-urile trăiesc, chiar și în momentele în care voi credeți că nu mai sunt acolo.

Tedy emană viață și inspirație în tot ceea ce face, vă invit și pe voi să-i urmăriți în continuare parcursul. În fața lui și a altor oameni ca el, mă înclin și îi urez să regizeze multe povești și de acum înainte. Chapeau Bas! 🙂

Foto: https://www.facebook.com/coboramlaprima

Fiți călători și nu uitați să scrieți propria voastră poveste! 🙂

București, August 2018