Dacă până acum nu ați crezut în povești și toată lumea a încercat să vă convingă că ele nu există cu adevărat, dacă ați avut un vis de mic copil și ați sperat că într-o zi el se va împlini, atunci eu vă recomand să aveți în continuare puterea de a crede în vise. Ele sunt posibile. Au demonstrat-o oameni care au crezut în visul lor. Atât de mult, încât nu s-au lăsat până nu l-au văzut împlinit.
Castelul de Lut Valea Zânelor este situat la aproape 50 de kilometri de Sibiu, în localitatea Porumbacu de Sus, unde a ajuns și Călător de Poveste la sfârșitul acestei veri.
Răzvan şi Gabriela Vasile s-au mutat de la Bucureşti la Sibiu, iar pasiunea este cea care i-a făcut să-şi ducă la îndeplinire un vis nebun. Îndrăgostiți de basmele fraţilor Grimm, de copilărie şi de aerul curat de munte, au ales locul cu grijă, pentru o construcţie de poveste. Nu le-a lipsit curajul şi iată că, aici, în Valea Zânelor, Albă ca Zăpada şi cei 7 pitici se simt ca acasă, iar cei mici sunt liberi să caute licurici, zâne şi spiriduşi, în locuri ascunse, în incinta castelului sau în afara lui.
Construcţia are o arhitectură inedită, proprietarii folosind materiale 100% naturale – lut, lemn, piatră, fân şi nisip. În perioada imediat următoare veţi găsi aici camere disponibile pentru cazare.
Mai multe detalii despre ce veţi vedea la Castelul de Lut în 2018, aflaţi în interviul de mai jos.
Viitoarele camere vor dispune de încălzire pe timp de iarnă, iar vara, temperatura constantă şi răcoroasă din interior va fi menţinută de lut.
Tot lângă castel, Răzvan Vasile are în plan şi amenajarea unui restaurant unde turiştii vor servi masa şi unde se vor organiza evenimente. Veţi găsi în curând aici și un spaţiu de joacă pentru copii, dar și alte facilităţi pentru adulţi.
În prezent pentru intrare veţi plăti suma simbolică de 5 Lei.
Cum ajungieţi la Castelul de Lut?
Dacă veniţi dinspre Bucureşti, aveţi disponibile rutele: Bucureşti – Piteşti – Râmnicu Vâlcea – Porumbacu de Sus sau Bucureşti – Ploieşti – Braşov – Porumbacu de Sus
O vizită la Castelul de Lut Valea Zânelor este o experienţă de neuitat, eu am călătorit în timp, în anii copilăriei, am respirat aer curat de munte şi m-am plimbat prin împrejurimi în speranţa că o voi găsi pe Tinkerbell. Și asta pentru că, spaţiul verde de lângă Castel este locul perfect pentru visare. Râul din apropiere mă face să văd de data aceasta în realitate, peisajele din trilogia “Stăpânul Inelelor”, aşteptându-i pe îndrăgiţii hobbiţi.
Amenajat în stil rustic, cu scăunele şi măsuţe din lemn, dar şi din fier, spaţiul verde de lângă Castel este locul propice pentru a savura o cafea sau o băutură răcoritoare, pe care le puteţi achiziţiona de la chioşcul deschis în incintă. Tot aici găsiţi şi suveniruri, în caz că v-aţi uitat aparatul de fotografiat acasă. 🙂
Încercaţi pe cât puteţi să nu lăsaţi în urma voastră hârtii sau deşeuri, găsiţi coşuri de gunoi la tot pasul. Şi totodată, păşiţi doar în spaţiile amenajate pentru vizitare, clădirea este încă fragilă, iar unele porţiuni se află în construcţie.
N-ar strica să citiţi panoul de la intrarea principală, pentru a proteja zona pe care o vizitaţi, dar şi construcţia.
În 2017 mii şi mii de turişti au păşit pragul Castelului, a cărui veste s-a dus până peste hotare. Americani, englezi sau chinezi, cu toţii s-au îndrăgostit de Castelul de Lut din Valea Zânelor.
Construcţia are rolul de a dezvolta turismul din zonă şi cu siguranţă, o dată cu deschiderea camerelor pentru turişti, localitatea Porumbacu de Sus va fi aşezată definitiv pe harta lumii.
Castelul de Lut este situat în Valea Porumbacului, la poalele Munților Făgăraș, fiind străjuit de vârful Negoiu – al doilea vârf ca înălțime din România (2.535 de metri).
Vă invit şi pe voi să fiţi Călători de Poveste aici, fie că vă petreceţi o oră sau mai multe, fie că sunteţi doar în trecere, fie că v-aţi cazat în Sibiu sau în împrejurimi.
Lăsaţi măcar pentru câteva clipe poveştile de oameni mari deoparte şi căutaţi niște zâne. Admiraţi priveliştea munţilor din turnul Castelului, bateţi la două-trei uşi în căutarea piticilor şi simţiţi-vă copii. Tinkerbell vă va mulţumi. Ştiţi de ce? Pentru că în Valea Zânelor, poveştile nu mor niciodată. 🙂